NaNoWriMo – trebuie să afli despre proiectul acesta

NaNoWriMo

Este drept că toamna se numără bobocii, după cum este drept că toamna târziu e vremea de numărat cuvinte. Aceasta se face în cadrul celui mai relaxato-tensionat concurs de scris NaNoWriMo. Este relaxat pentru că ai alături scriitori din lumea întreagă, deci te poți baza pe ajutorul lor – adresezi o întrebare pe platforma specială și primești răspuns. Este tensionat pentru că totuși oamenii de litere sunt obișnuiți să le mănânce nu să le numere. Dar ce este NaNoWriMo? Dacă nu ați auzit niciodată despre lucrul acesta, există o explicație a Marinei Costa, scriitoare de romane istorice (și pentru tineri și pentru părinții lor; evident și pentru bunici și străbunici!)

Poți scrie 50.000 de cuvinte într-o lună?

NaNoWriMo este încă puţin cunoscut, puţin promovat în România şi, spre deosebire de alte ţări, aici instituţiile care ar trebui să susțină cultura – biblioteci, şcoli, muzee literare, etc. – nu se implică deloc. Sunt mulți care cred NaNo este un concurs rezervat doar scriitorilor de limbă engleză. Dar nu este așa – poţi să scrii în orice limbă, din orice ţară.

NaNo este un proiect internațional de scriere creativă și presupune, pentru a câștiga, să scrii 50.000 de cuvinte în perioada 1 noiembrie – 30 noiembrie, preferabil la un proiect nou-început, de roman. Există, apoi, taberele Camp NaNo din aprilie și iulie, unde îți hotărăști singur cât scrii – și dacă sunt cuvinte, ore sau pagini de editat. La acestea, poți să termini și să editezi ce ai scris în noiembrie anul trecut sau să-ți faci planul pentru ce vei scrie în noiembrie anul curent.

scriere creativă

De data aceasta, cantitate și nu calitate

NaNoWriMo se axează pe cantitate mai mult decât pe calitate – da, limita minimă pentru luna noiembrie este de 50.000 de cuvinte, încurajând scriitorii aspiranți să termine ce au început, pentru a putea edita manuscrisul ulterior și a-și dezvolta creativitatea. Ai scris 50.000 de cuvinte în noiembrie, sau cât ai avut în plan, în celelalte luni, ai câștigat. Primești o diplomă și reduceri la diferite cursuri și software pentru scriitori. Scopul NaNoWriMo este să-i determine pe oamenii care își doresc să scrie, chiar s-o facă, și să rămână motivați să termine ce au început. Fiindcă nimeni altcineva nu poate scrie povestea din mintea ta. Poate doar una oarecum asemănătoare.

Ai vrea să participi și tu la NaNoWriMo?

Site-ul https://nanowrimo.org/, pe care trebuie să te înregistrezi înainte de luna noiembrie, este de mare ajutor în special celor care citesc în limba engleză (dar există subforum regional pentru România, https://nanowrimo.org/regions/europe-romania, unde poți scrie în română pentru ai noștri). Acolo îți anunți titlul romanului și tema, actualizezi numărul de cuvinte în fiecare zi (sau, ca mine, când îți aduci aminte, dar ar trebui în fiecare zi!) iar la final validezi numărul de cuvinte pe care l-ai scris. Forumul oferă participanților idei pentru a-ți regăsi inspirația pierdută și multe altele. În special, găsești alți oameni pasionați de scris, din toată lumea, care îți înțeleg problemele așa cum prietenii tăi care nu scriu nu le pot înțelege, și o perspectivă diferită te poate ajuta să continui. În plus, forumul regional pentru România, liderul municipal și cel local ajută ca scriitorii din același oraș/ din aceeași țară să comunice între ei.

Clar? Da. Simplu? Uneori!

Concurs internațional de scriere

Ce spun cei care au participat la NaNo…

… pentru prima dată.

NaNoWriMo 2018 a fost prima mea ocazie de a participa la acest eveniment. A fost o provocare să scriu 50k cuvinte în doar o lună, dar am acceptat-o cu drag, și pot spune că am ieșit mulțumită din luna noiembrie. NaNoWriMo mi-a oferit motivația să nu stau degeaba și să mă ocup efficient, atât de studii și viața personală, cât și de scris, gestionându-mi mai bine timpul. A fost, cu siguranță, o aventură prin care abia aștept să trec din nou. Totuși, acum că NaNoWriMo 2018 s-a încheiat, nu am să stau degeaba. Voi continua să scriu și să editez așa cum am făcut și până acum, din pasiune, chiar dacă nu mai am o limită minimă impusă. Îmi voi cunoaște personajele mai bine și voi întâlni altele noi. Voi pleca în aventuri alături de ele și le voi simți atât greutățile, cât și câștigurile. Ele sunt produsul imaginației mele, iar eu nu pot decât să fiu mândră de ele. Romanul pe care l-am scris în această lună de noiembrie se numește Elvish Vengeance și este, după cum indică și titlul, în stil fantasy. Este uimitor cum, în doar o lună, am putut crea atâtea personaje noi de care să mă atașez cu atâta pasiune. Pot spune, deci, că evenimentul NaNoWriMo este ceva special. (Alexandra Ispas)

… în ciuda faptului că au scris mai puțin de 50.000 de cuvinte

Cum să participi în fiecare an și să nu câștigi niciodată? aș putea intitula cartea despre relația mea cu NaNo. La fiecare început de noiembrie, mă cuprind entuziasmul și energia de a scrie. Merg la prima întâlnire cu fetele mele scriitoare, povestesc despre tot ce vreau să scriu, ajung acasă, scriu câteva mii de cuvinte și apoi…mă opresc. Mulți dintre colegii mei de facultate, viitori ingineri și ei, nu înțeleg de ce îmi place să scriu și de ce mă stresez atât de tare că nu am timp să scriu și mai ales de ce fac asta în fiecare an dacă nu câștig niciodată? Atunci mă uit la ei și le spun ca NaNo nu e numai despre câștig. Fiecare cuvânt adăugat în documentul meu mă duce mai aproape de visul meu de a avea o carte scrisă de mine pe care tata, un mare devorator de cărți, să o parcurgă cu plăcere. Ce am învățat cel mai mult din experiențele NaNoWriMo nu e cum să construiesc personaje sau cum să îmi vând cartea. Am învățat să am răbdare și perseverență, să accept că lucrurile nu o să fie mereu exact așa cum vreau eu și că există și alți oameni ce trec prin asta. Am cunoscut niște persoane foarte drăguțe: fetele mele cu care scriu, așa cum le spun eu mereu. Deși ele scriu mai mult și mult mai bine decât mine m-au luat sub aripa lor și niciodată nu m-am simțit exclusă numai pentru că eu nu depășesc 10.000 de cuvinte. Până la urmă, dacă ar fi adun toate cuvintele scrise până acum, în toți anii, oare aș ajunge la 50.000? Probabil că nu, dar există întotdeauna o nouă ediție cu noi cuvinte! (Simona-Alina Oprea)

… care participă și câștigă în fiecare an

Dacă acum câţiva ani eram printre cei – nu puţini – împotriva acestui concurs şi convinsă că niciodată nu voi lua parte, începând din noiembrie 2016 nu mi-a scăpat nicio ocazie de a participa, și, cu două excepții – aprilie 2017 și noiembrie 2018 – am câștigat. Aceasta mă transformă într-o promotoare a NaNoWriMo, în totală opoziţie faţă de cum vedeam lucrurile cu trei-patru ani înainte.

Pe atunci, spuneam că nu cred în NaNoWriMo. Nu participam, fiindcă îl consideram doar un motiv pentru a mă ambiționa să termin ce am început – și asta o făceam oricum, în timpul meu, fără să-mi impun termen de o lună și normă la numărul de cuvinte. Aveam deja mai multe romane și nuvele terminate, adunate în calculator sau în caiete, și spuneam că mă descurc mai bine fără stressul unui termen. Că am destule termene limită la serviciu, nu voiam să le aduc în timpul liber, la scris. Și de ce m-aș fi grăbit, fiindcă premiile în sine nu mă încântau (și niciodată nu am folosit cupoanele lor). Ca să demonstrez că pot, nu aveam nevoie de o lună anume din an. Dacă premiul ar fi fost publicarea romanului, da, aș fi făcut-o. Sau vreun curs literar gratuit, nu cu preț redus.

Acum privesc altfel NaNo – ca pe o provocare să-mi depășesc limitele. Și mai cred în puterea de coeziune a obiectivului comun. În noiembrie 2016, când lumea profesională se prăbușea în jurul meu și încă nu știam ce opțiuni aveam în această privință, eram într-o situație în care aveam nevoie de așa ceva. Trebuia să mă concentrez pe ceva creativ, literar, să realizez ceva, să am control asupra propriilor realizări și să-mi pot măsura succesul. Să nu mă gândesc la lucrurile pe care nu le puteam controla, nici la ce s-ar fi putut întâmpla rău în viața mea. Așa m-am apucat de scris romanul care, la momentul acela, se intitula „Prețul libertății”. În final, acesta va fi titlul întregii serii de 3-4 romane, primul numindu-se „Îngerul cu sabie”. Îl plănuisem demult.

Aveam nevoie de șutul motivant dat de NaNoWriMo pentru a-l începe efectiv. Odată început… eu nu las un lucru neterminat. Știam că nu îl voi termina la 50.000 de cuvinte, însă am câștigat concursul… Și am câștigat prietene noi în grupul NaNoWriMo București. Întotdeauna mi-am dorit un grup de persoane pasionate de scris, să discutăm, să facem schimb de idei, sfaturi, resurse.

De atunci, am folosit instrumentele disponibile de fiecare dată și am obținut rezultate.

… care scriu la patru romane odată într-o singură lună

 Pentru mine NaNoWriMo este un fel de grădiniță. Forumul este activ mai mult în noiembrie și mulți renunță la provocare ori din prima săptămână, ori în ultima, iar dintre cei rămași mulți nici nu trec mai departe, spre publicare. NaNo este provocarea de a termina un manuscris în 30 de zile. Lucru admirabil in sine, dar care nu te ajută cu foarte mult. Serios. Dar aici e adevărata magie NaNo, pentru că nu cele 50.000 de cuvinte mi se par mie ținta, ci oamenii pe care îi cunoști, sfaturile primite, ideile năzărite, comunitățile stabile în care ajungi prin NaNo. Prin NaNo mi-am făcut un cerc de prietene, mi-am găsit mentori, am învățat despre indie publishing și marketing, am acumulat cunoștințe de contabilitate, am descoperit autori noi ale căror cărți le devorez. Acum am certitudinea că, dacă prietenele mele pot face din scris o carieră, e clar că pot și eu. Dacă am putut să scriu un manuscris în 30 de zile odată, atunci e clar se poate repeta „miracolul”. Și, dacă merge în 30 de zile, poate merge și în 20. 15. 10. Nu spune nimeni că trebuie să scoți un bestseller din primul draft, dar nu poți edita 200 de pagini albe. Așa că NaNoWriMo e locul unde se adună cei mici ca să se facă mari. And I love it for that. (Liliana Tudorache)

Să spun drept, dacă nu aș fi înscrisă în rândurile NaNo, după ce aș citi aceste păreri, imediat m-aș înscrie. Realitatea este că descoperisem acest concurs cu mult timp în urmă, pe vremea când era doar un fenomen American și am fost tristă că la noi în țară nu există așa ceva. Acum, după participarea cu succes la atât de multe ediții, sunt fericită că există grupul NaNo România.

Nanowrimo

 Ce spune Marina Costa despre concurs

După  participarea la  3 NaNoWriMo și 4 Camp NaNo, Marina Costa are câteva idei pe care le punctează:

  1. Dacă am fost în stare să scriu, în 2016, în condiții de stress extrem, lucrând peste program la serviciu timp de 3 săptămâni, și confruntându-mă și cu probleme de sănătate, oricine o poate face, cu puțină ambiție, determinare și disciplină a scrisului.
  2.  Chiar dacă de două ori nu am putut câștiga, datorită unor circumstanțe exterioare,  am terminat luna cu un număr de cuvinte în plus față de câte erau scrise în octombrie – și, oricum, voi finaliza romanul!
  3. În luna aprilie trebuie să-mi fixez un număr mai mic de cuvinte, deoarece pregătirile pentru Paște iau timp în care, altfel, ai putea scrie.
  4. Sprijinul familiei și prietenilor cărora le-ai spus că ai un scop de îndeplinit este extrem de necesar. Mulțumesc soțului meu, care m-a ajutat prin preluarea majorității sarcinilor gospodărești în această perioadă, și mamei mele, care m-a încurajat. De asemenea, când eram la serviciu, colegii de serviciu m-au încurajat și au celebrat victoriile împreună cu mine. Și prietenii de pe site-ul pe care scriu mi-au fost alături.
  5. Pare destul de greu să scriu în limba maternă, în special când am scris mai mult în engleză despre anumite subiecte și constat că îmi lipsește terminologia de specialitate în limba maternă. Dar pentru asta s-au inventat dicționarele.
  6.  Sprijinul coordonatorului local NaNoWriMo și al grupului local de scriitori este esențial, ca și sprijinul de pe forum. Poți pune o întrebare și găsești răspunsuri care să te ajute să mergi mai departe, poți găsi încurajare și idei pentru a reuși să termini sau progresul mirobolant al unora îți poate stimula ambiția când vrei să te lași păgubașă (da, oricine mai are și astfel de momente!) Este foarte important că noi, cei din București, am reușit să ne întâlnim și să discutăm despre ce și cum scriem. Fără acest proiect comun, drumurile noastre nu s-ar fi încrucișat, fiindcă facem parte din diferite generații, profesii și scriem în genuri diferite – unele în română, unele în engleză. Mă bucur de oportunitatea de a ne fi cunoscut, și de a lega prietenii în cadrul grupului.
  7. Sunt folositoare și imboldurile literare (writing prompts) și sprinturile, oferite atât pe site-ul NaNoWriMo, cât și pe alte site-uri cu preocupări literare în perioada aceasta. Imboldurile îți trezesc la viață inspirația, totul este să le găsești pe cele potrivite romanului pe care îl scrii. Sprinturile îmi plac, însă nu cele total de una singură, ci cele pe care le fac online împreună cu alți participanți. În ce constrau acestea? Într-o seară liniștită, cu sesiuni de 15-20 de minute de scris, urmate de 10 minute de discuții pe messenger între noi, fiecare cât a scris și eventual schimb de fraze sau fragmente care ți-au plăcut în mod deosebit.

***

Se vede că iubim ceea ce facem pentru că nu ne-am opri din a vorbi despre aceasta. Suntem încântate atât de proiectul american cât și de tenta autohtonă pe care i-am dat-o, de faptul că fiecare și-a pus amprenta pe grupul nostru NaNo România, care are și pagină de Facebook, unde îi așteptăm pe toți cei care scriu și vor să fie activi în discuții. Celor cărora le place să scrie în singurătatea camerei lor le dorim succes, iar celor care au nevoie de companie le întindem mâna noastră prietenoasă.

Credite foto: arhiva NaNoWriMo

S-ar putea să-ți placă și...

0 Comentarii

Scrie un comentariu

%d blogeri au apreciat: