Povestea restaurantului merge mai departe

Vă povesteam acum câteva zile despre visul meu de a-mi deschide un restaurant și despre cum voi acumula experiență cu ajutorul unei francize. Ei bine, am deschis respectivul restaurant. A fost un succes. Cred că datorită faptului că am pus tot sufletul acolo, ca și cum ar fi fost conceptul meu de restaurant. Și m-a ajutat. După ce am reușit cu ajutorul francizei să învăț mai multe despre servicii de restaurant și de servire a mesei, am reușit să îmi deschid, în sfârșit, și restaurantul propriu.

Un vis devenit realitate

A fost greu să îl deschid. Multe legi, standarde de calitate, multe inspecții, multe cheltuieli, multe visuri. A fost dificil, dar acum pot spune liniștită că este un vis împlinit. În plus, este la mare căutare pentru atmosfera pe care am creat-o și pentru serviciile de calitate pe care le oferim.

Este un restaurant cald, în care am folosit elemente naturale precum lemnul, verdeața și le-am combinat cu cărămidă și inox pe alocuri. Podelele sunt din scânduri calde, pentru a putea merge desculți, iar la masă se mănâncă precum la o masă de familie, nu ca la un restaurant cu pretenții. Ospătarii sunt deja prietenii clienților noștri fideli și râd împreună cu aceștia, își spun trecutul, planurile de viitor, dar și visele.

Visul merge mai departe

Acum că am ajuns să îmi văd visul cu ochii, acest lucru nu înseamnă că mă opresc. Nicidecum! Îmi doresc să dezvolt afacerea, sa vin cu un concept de restaurant mobil, în același stil cu restaurantul inițial. Aceeași atmosferă, aceleași servicii ireproșabile, mai mulți clienți mulțumiți și mai mulți bani în buzunarul meu, desigur.

Ei bine, bani aveam, dar nu destui pentru un proiect atât de ambițios. Investiția era serioasă: un trailer modificat care urma să fie restaurantul mobil în sine, aparatură, mobilier, angajați mai mulți, cheltuieli cu combustibilul, cu cazarea angajaților, cu salariile lor, cu taxele pentru spațiile unde urma să se oprească restaurantul respectiv, bani pentru aprobări etc.

Visează… și obține

Inițial mă luaseră toate apele gândindu-mă la ce sume mari de bani îmi vor trebui. Sume pe care nu le aveam. Deci, nu mă puteam dezvolta. Dar eu îmi doream să ajung la mai multe persoane cu conceptul meu de restaurant. Prin urmare, nu exista nu se poate pentru mine. Așa că am apelat la un broker pentru mai multe informații și pentru ajutor financiar.

În urma discuțiilor cu acesta, am optat pentru a accesa o linie de credit care să mă ajute în demersurile mele. Puteam obține până la 25% din cifra de afaceri a anului precedent cu garanție, iar dacă nu ofeream garanție, până la 10%. Ce am făcut eu? Am garantat cu restaurantul meu și am obținut o linie de credit de 150.000 euro (echivalentul în lei), urmând să returnez acest împrumut bancar în maxim 12 luni, după aceste 12 luni existând posibilitatea reînnoirii. Un alt plus a fost și faptul că nu se solicită documente justificative.

Și uite așa am avut bani destui pentru a-i investi în continuarea visului meu. Am angajat oameni noi, am cumpărat trailerul, am acum bani de salarii până începe să meargă afacerea mobilă – care îmi doresc să se susțină singură -, am bani de cazare pentru angajați, de ingrediente, de taxe și de altele prevăzute sau neprevăzute.

Acum, din când în când, merg și eu cu restaurantul mobil, să cunosc locurile, să cunosc oamenii, să aflu păreri direct de la clienți, să știu ce mai e de îmbunătățit, ce trebuie eliminat, ce trebuie adăugat. O afacere trebuie mereu regândită, reîmprospătată. Mereu necesită investiție, fie de bani, fie de timp, fie de ambele. Iar dacă vrei ca oaspetele tău să nu simtă că vrei doar să îi iei banii și nu să îi oferi și o experiență, trebuie să te implici trup și suflet.

Surse media: avbs.ro / pixabay.com 

Disclaimer: Acest articol prezintă fapte fictive. Este doar un exercițiu de imaginație.

 

S-ar putea să-ți placă și...

12 Comentarii

  • Reply Marina 31 martie 2017 at 8:56 pm

    Foarte tare! Te ajut cu o aplicație de meniu digital dacă o pui în practică.

    • Reply Rahela 2 aprilie 2017 at 10:27 pm

      Sună excelent! Când reușesc, te caut! 😉

  • Reply Ioana Marinescu 31 martie 2017 at 5:28 pm

    Ce vis frumos! Cred ca este realizabil, mai degraba pe alte meeaguri, unde aprobarile merg mai usor, dar si costurile sunt pe masura 🙂
    Eu iti doresc ca la un moment dat sa ti se implineasca visul

    • Reply Rahela 31 martie 2017 at 5:32 pm

      Îți mulțumesc mult! Poate când voi fi pensionară, voi avea timp să mă ocup și de visurile mele, nu doar de supraviețuire. 😉

  • Reply Ada 31 martie 2017 at 3:48 pm

    Primul pas spre a-ți vedea visul devenit realitatea este să-l visezi cât mai clar, vivid, cu detalii, să-i simți mirosul, gustul mâncării. Eu, pur și simplu, am crezut că-i gata, ai deschis restaurantul. Voiam să-ți cer adresa 🙂 Visezi cu substanță 😛

    • Reply Rahela 31 martie 2017 at 3:55 pm

      Mulțumesc mult. La asta mă pricep cel mai bine, să visez. Mai trebuie cineva să pună în aplicare visurile mele. :))
      Sper să reușească măcar fiul meu. 🙂

  • Reply Miruna 31 martie 2017 at 2:13 pm

    Si eu am visat impreuna cu sotul meu la un restaurant.. stiam si cum il decoram. Felicitari !

    • Reply Rahela 31 martie 2017 at 2:15 pm

      Din nefericire, pentru moment, este doar un exercițiu de imaginație. Dar cine știe? Poate va deveni realitate. Dacă nu la mine, măcar la fi-meu, care își dorește un restaurant unde să lucreze toată familia. 🙂

  • Reply Cristina 31 martie 2017 at 2:09 pm

    Vouchere de reducere există?

    • Reply Rahela 31 martie 2017 at 2:13 pm

      Fiind un resturant imginar, există orice ne dorim. 🙂
      Dar cum este un restaurant mobil, ar trebui să aștepți puțin cam mult pentru ca trailerul să ajungă din nou în aceeași zonă, ca să poți folosi voucherul. 😛

  • Reply eumiealmeu 31 martie 2017 at 1:51 pm

    Să mă iei și pe mine la restaurantul tău.

    • Reply Rahela 31 martie 2017 at 2:07 pm

      Cu cel mai mare drag! Dacă nu la al meu, atunci la al lui fi-meu. Că și el visează la un restaurant propriu. Și asta fără să îi zic eu de visul meu. :))
      Așchia asta…

    Scrie un comentariu