Am ștrumpfit-o de o pană!

Disclaimer: Toate faptele prezentate în articol sunt bazate pe realitate. S-au schimbat numele personajelor și locului întâmplărilor, pentru a proteja ștrumpfește intimitatea persoanelor reale. Prin urmare, când veți vedea Clumsy Smurf, veți citi Rahela, în loc de Brainy citiți Rahela senior și în loc de Papa Smurf, Claudiu. Ah, înlocuiți peste tot pietrele cu plicurile pe care trebuia să le duc la poștă în seara asta. 😀

O poveste ștrumpfească

Să fii ștrumpf e greu, să zică cine ce-o zice! Fiecare zi e o provocare cât se poate de mare! Mai ales dacă ești ștrumpfița responsabilă cu peripețiile… Așa cum sunt eu. Numele meu este Clumsy Smurf și sunt responsabil cu dezastrele în satul meu. Sunt o creatură albastră, sunt cochetă și sunt cam cât un ananas mai mare în picioare. Dar fără frunze! Și toată ziua intru în diverse încurcături din care trebuie mereu să mă scoată alții. Și chiar și așa…

fiecare zi e o nouă ocazie pentru a găsi motive de bucurie

Nu mă credeți, nu-i așa? Ei bine, trebuie să vă spun de ce cred eu așa. Păi nu ne trezim noi în fiecare dimineață și Gargamel nu e în zonă? Nu avem tot felul de peripeții împreună, dar nu pățim nimic rău? Papa Smurf are întotdeauna grijă de noi, Baker Smurf ne hrănește cu cele mai delicioase bucate din căsuța lui ciupercuță și fiecare ștrumpf din satul nostru este mereu gata să îi ajute pe ceilalți. Eh, mai puțin Grouchy Smurf, dar chiar și el ajută, când veselia este mult prea mare și este riscul să ne aud Gargamel și Azrael. Iar ca bucuria să fie completă…

fiecare zi este o nouă aventură ștrumpfească

Cum sunt mare colecționar de pietre, mereu plec să caut exemplare dintre cele mai frumoase și mai deosebite. Și, evident, nu ratez niciodată ocazia de a mai intra într-un bucluc. Am mare noroc că alături de mine este cel mai bun prieten al meu, Brainy Smurf. Mereu are o soluție pentru trăznăile mele zilnice. Problema este că dușmanii mei cei mai mari sunt propriile-mi picioare și aici, Brainy nu prea are ce să facă!

Chiar și azi am făcut-o lată! 

Ieri, Brainy Smurf a inventat o mașinărie cu roți de cauciuc cu care să ne deplasăm în expedițiile noastre în căutare de pietre. Ne-a făcut instructajul cum să folosim Smurf , cum să rotim un cerc ca să se întoarcă roțile, cum să o oprim când dăm peste ceva interesant și cum să dăm și cu spatele, în caz că nu am reușit să oprim la timp. Și am ștrumpfit-o la drum!

Toate bune și ștrumpfoase, iar colecția mea de pietre urma să primească încă trei pietre colorate ca un curcubeu: una avea mai mult bleu, una mai mult mov și una mai mult galben. Erau minunate împreună. Aproape că nu îmi puteam lua ochii de la ele! În același timp mă bucuram că în ziua respectivă nu mi se întâmplase nicio peripeție. Pusesem pietrele în fața mea, după cercul care învârtea în toate părțile roțile și manevram mașinăria lui Brainy în timp ce visam cu ochii deschiși.

Ei bine, în timp ce eu visam la colecția mea frumoasă de pietre, în fața noastră a sărit un șoricel atât de drăgălaș și am tras brusc de cerc și am ajuns pe lângă drum. Nenorocul nostru a fost că pe lângă drum erau multe pietre ascuțite și urâte. Și uite așa, roțile din cauciuc ale lui Brainy s-au tăiat peste tot și s-au dezumflat. La fel și eu, dar mai ales Brainy, care își pusese mâinile în cap, văzând că mașinăria se oprise pe marginea unei prăpăstii.

În căutarea pietrelor pierdute

Problema mea cea mai mare nu era mașinăria stricată sau faptul că eram în mijlocul pădurii, la distanță mare de sat. Nu! Eu mă îngrijorasem pentru că cele trei pietre colorate dispăruseră! Brainy se chinuia să găsească o modalitate rapidă de a ajunge în sat, dar eu eram prea ocupat să caut pietrele! Am pierdut ore întregi căutându-le,dar fără rezultat. Mi s-a alăturat și prietenul, dar Brainy a decis să ne oprim, pentru că, cel mai probabil, pietrele se odihneau pe fundul prăpastiei.

Când ne-am oprit din căutat, ne-am dat seama că deja era noapte și am început să cam tremurăm de frică la auzul zgomotelor pădurii. Pornisem ușor pe cărare înapoi spre sat, cât am văzut printre copaci mai multe făclii a căror lumină juca în noapte. Ne-am oprit și am ascultat, înfricoșați.

Salvați, în cele din urmă!

Dintr-odată, ne-am relaxat. Era Papa Smurf și toți ceilalți din sat, veniseră să ne caute! Deodată, am lansat un chiot ștrumpfesc:

– Papa Smurf este cel mai tare! Papa Smurf! Papa Smurf! 

La fel de bucuros erau toți că ne-au găsit, dar mai ales Brainy. Mi-a promis acolo, pe loc, că nu mai merge cu mine niciodată să căutăm pietre. Era foarte supărat. Bine, dar supărarea lui a ținut exact până a doua zi, când am plecat în alte aventuri și mai ștrumpfiste!

„Strumpfii: Satul Pierdut”

De unde până unde povestea de mai sus? Ei bine, pe 31 martie 2017 se va lansa în cinema-urile din România animația „Strumpfii: Satul Pierdut”. Vă recomand să mergeți să îl vedeți. Am fost cu Vlăduț și ne-am amuzat teribil de peripețiile ștrumpfești ale omuleților albaștri. Mai jos puteți vedea trailerul filmului , cel care a fost inspirația pentru articolul ăsta ștrumpfesc. Vizionare plăcută! 😉

 Surse media: youtube / intercomfilm / smurfs.wikia.com/wiki/Smurfmobile

Acest articol este înscris în competiția Spring Superblog 2017

S-ar putea să-ți placă și...

0 Comentarii

Scrie un comentariu