Blugii erau ”my thing” când eram adolescentă

femeie în denim

Ca să fii cool acum, trebuie să ai ultimele gadget-uri ieșite pe piață, să mergi cu mașini scumpe, să afișezi o atitudine că nimic nu te poate atinge pentru că tu deții cel puțin jumătate din oraș și toți ceilalți sunt undeva sub nivelul genunchilor tăi.

Ei bine, asta e acum. Pe vremea mea…cool erai dacă aveai ceva ce alții nu aveau. De fapt ca și acum. Doar că acum muuuulți ani, când eu eram în școala generală, nici nu se punea problema de nu știu ce gadget-uri. Abia erau niște ceasuri de mână complicate, cu multe butoane și cu alarmă.

Kiss me, Baby!

Ei bine, atunci a fost momentul meu de glorie. După ce s-a terminat cu comunismul (evident, era doar o iluzie), a făcut mama rost de blugi. Nu orice fel de blugi! Nu! Blugi scurți, cu petice de piele colorată. Când spun scurți, nu vă imaginați ceșcuțe pe afară. Nici gând. Nu am fost genul ăsta niciodată. Erau blugi până deasupra genunchiului, mulați, cu petice colorate peste tot. O pereche erau albaștri și o pereche erau negri.

Cei negri erau ”de ocazie”, iar cei albaștri… mi se părea mie că sunt mai rock așa… Prin urmare, am scris pe ei cu pixul tot felul de mesaje, iar pe fund am rugat colegele să îmi scrie KISS ME, BABY! Și mi se părea atât de tare ce am făcut… Deh, aveam și eu 13-14 ani. Dacă ar fi aflat mama, cred că îmi întindea pielea pe sârmă cu prima ocazie.

Trebuie să intru în blugii din facultate

studentă în denimÎn facultate, am avut o pereche de blugi preferați. Stăteau perfect pe mine și mă simțeam sexy. În plus, au avut partea lor în a-l cuceri pe cel care a devenit soțul meu mai târziu. Dar partea lor cea mai interesantă este că au devenit un fel de standard după facultate. Dacă voiam să văd cât de mult m-am îngrășat, încercam blugii. Și treceam la metode alternative de a intra în blugi dacă nu puteam să îi bag pe mine.

Dar asta nu a durat foarte mult. După o vreme, blugii au devenit atât de strâmți încât nici pe un picior nu mai intrau. :)) Așa că am renunțat la a-i mai proba. Dar încă îi mai am. De ce? E ca un fel de reminder despre cum eram eu în facultate. Bine…dacă aș vrea acum să intru în acei blugi ar trebui să mă tai pe din două. 😛

Adultul din mine e în largul ei în denim

Chiar dacă la muncă nu mă pot duce mereu în blugi, există întotdeauna varianta de fustă din denim și atunci sunt salvată! Atât de mult îmi place denimul, încât am dat comandă în Bulgaria de o brățară faină din denim, combinată cu dantelă și năsturei, o delicioșenie!

blugi denimPartea bună a acestui material este că se reinventează în fiecare an aproape. Așa că mereu este la modă, mereu este în garderoba noastră, indiferent de sezon. Nu cred că există cineva care să poată spune că nu are măcar un obiect din denim.

Poți asorta denimul la ie, la bluze din mătase sau la tricou și hanorac. Orice ar fi, denimul este potrivit, cu accesoriile potrivite. Iar denimul parcă te predispune la acțiune, la a te simți în largul tău și a fi cine ești cu adevărat.

Am încercat toate tipurile de denim

De-a lungul timpului am trecut prin toate formele de denim: de la blugi cu franjuri la blugi evazați și apoi la skinny. Evident, nu am sărit nici salopetele, sarafanul sau fustele și rochiile din denim. Mi-am făcut singură poșete din blugi vechi, ca să completez colecția de obiecte din denim pe care o aveam. Și uite așa am avut poșetă Levi’s pe când nimeni nu avea așa ceva. Până și teniși din denim am avut.

Dacă stau bine să mă gândesc, cred că relaxarea mea când sunt în denim are o explicație foarte simplă. Denimul este, de fapt, pentru mine, reîntoarcere în copilărie, când eram cool doar pentru că eram îmbrăcată în denim.

Trăiască denimul! 🙂

Sursa media:

colecția personală

answear

S-ar putea să-ți placă și...

0 Comentarii

Scrie un comentariu

%d blogeri au apreciat: