Ceai dansant sau Arta ceaiului

arta ceaiului

Sunt un mare fan al vremurilor apuse. Era mai mult respect faţă de cei din jur şi mai ales faţă de propria persoană, viaţa avea un ritm mai lejer, oamenii ştiau să se şi relaxeze, nu doar să muncească, nu existau telefoanele mobile (repet, nu sunt făcută să am telefon mobil), prin urmare, nu erai cumva obligat să răspunzi oricând, oriunde (bine, nici acum nu eşti obligat, dar se iscă diverse conflicte pentru că nu ai răspuns deşi ştia sigur că poţi să vorbeşti!! … ) şi lista ar putea continua pe multe rânduri, incluzând hainele minunate, vehiculele cu care se circula, dar şi arta ceaiului servit ca pretext social.

Arta ceaiului pe vremuri

În facultate am stat pentru o perioadă scurtă de timp în gazdă la o bătrânică puţin senilă, dar simpatică, care la câteva zile îmi mai povestea despre acele vremuri cu iz de frumos de care vă spuneam mai sus. Una dintre poveşti, care se tot repeta, era despre ceaiurile dansante de la ora 17.00 pe care le organiza sau la care mergea în calitate de invitată.

Şi aşa am aflat despre rochiile minunate, despre ceaiurile care erau parcă cele mai bune, dar erau doar un pretext pentru a dansa şi pentru a flirta, pentru a mai afla ce se mai întâmplă în societate şi pentru a simţi că face parte dintr-un grup. Mémé (căci aşa se alinta bătrânica) îmi povestea de nişte lucruri la care aş fi vrut să iau parte. Măcar să le fotografiez, să aud muzica şi discuţiile şi să trăiesc şi eu puţin într-o vreme când tinerii ştiau să se distreze şi fără dispozitive media.

arta ceaiului

Arta ceaiului astăzi

Mă gândeam cum ar fi dacă am readuce în atenţie CEAIUL DANSANT, unde telefoanele şi aparatele foto sunt interzise, unde se ascultă doar muzică live sau la patefon şi unde distracţia provine din discuţiile animate şi din dansul curat al perechilor formate pe loc. Mă gândesc că acum, când avem zeci şi mii de arome de ceaiuri ar fi timpul perfect.

Mai interesant ar fi dacă pe timpul verii aceste întâlniri ar fi „condimentate” cu ceai rece, ca să ne şi răcorim puţin după o zi prea plină de zăduf. Iar pentru că sunt un mare fan al ceaiului (prietenii ştiu fereastra geamului de la bucătăria mea 😛 ), m-am gândit să ataşez şi un mic video despre cum să faci un ceai de calitate, mai exact despre Arta ceaiului.

Dacă aş organiza eu o astfel de întâlnire în care să se servească ceaiuri (şi zeci de tipuri de biscuiţei şi checuri şi prăjituri cu cireşe, vişine sau caise 🙂 ), aş alege vreo 2 variante din multitudinea de ceaiuri pe care le-am găsit pe site-ul celor de la Arta ceaiului.

Ce ceaiuri aş alege?

Cred că aş fi foarte încântată de Rasperry & Honey pentru că sunt mega îndrăgostită de zmeură, iar mierea ar mai linişti puţin gustul acru al zmeurei. Pe locul doi cu siguranţă ar fi Granny’s Garden. Cum de ce? Voi nu sunteţi îndrăgostiţi de gustul pe care îl avea mâncarea la bunicii voştri? Cum ar putea fi altfel decât delicios un ceai care aminteşte de bunica? 🙂  Mai ales că este 100% natural şi conţine DOAR bucăţi de fructe şi frunze de ceai. şi îl poţi savura şi fără miere, pentru că are un gust delicios şi uite aşa mai elimini din elementele care te-ar îngrăşa. 

Voi ce ceaiuri adoraţi? Chiar sunt curioasă ce aţi alege voi de pe site-ul ăsta de care am dat zilele astea. Foarte tare este şi că poţi primi ce ai comandat în 24-48 de ore, aşa că te poţi bucura relativ repede de ceaiurile lor delicioase. 🙂

 

S-ar putea să-ți placă și...

0 Comentarii

Scrie un comentariu