Viața şi muzica

muzică viață

Eram într-o discuție cu cineva și vorbeam despre viață și m-am trezit că spun ceva ce mult mai târziu, mi s-a părut că nu cred că aș fi putut spune mai bine: Viața este ca un semn de repetiție. Te lasă să cânți cum vrei tu, te lasă să interpretezi, te lasă să spui ce vrei tu, chiar dacă ce spui este că vrei să atingi luminile nordului. Și totuși, la un moment dat, te pomenești că trebuie să te oprești și să o iei de la capăt.

De ce? A apărut un semn de repetiție. Și trebuie să te întorci și să reiei totul și să încerci să te descurci mai bine decât ai făcut-o prima dată. Daacă te apuci și cânți a doua oară cum ai cântat prima oară, e plictisitor. Cine te asculta, va începe să se gândească la altceva, va face liste în minte, se va gândi ce să gătească pentru cina de Crăciun, când vor veni părinții în vizită.

Nu, cu siguranță nu trebuie să cânți la fel. Toți profesorii mei de muzică – fie că au fost de pian, de canto sau de cor – mi-au repetat mereu până am înțeles: când întâlnești semnul de repetiție, te întorci Al Segno și reiei bucata, dar spui altă poveste, trebuie să menții atenția ascultătorului spunând de fiecare dată o altă versiune a piesei.

Greșești o dată, nu-i bai. Dar când o iei de la Al Capo nu face aceeași greșeală. Schimbă rețeta. Mergi pe alt drum. E clar că cel pe care ai mers prima dată nu era cel bun. Descoperi pe parcurs că și drumul al doilea e greșit? Nu-i bai! Semn de repetiție. Dela capăt! Dar nu spune aceeași poveste. Trăiește o altă variantă. O variantă mai bună. Cea mai bună variantă a ta. Până nu e prea târziu și ai ajuns Al Fine. 🙂

S-ar putea să-ți placă și...

2 Comentarii

  • Reply Liliana 12 decembrie 2015 at 7:49 pm

    Vorbeam cu o prietena la un moment dat, ea foarte frustrata ca anumite lucruri mai putin placute continuau sa se intample in viata ei, si imi amintesc ca i-am spus ca da, karma is a bitch, o lectie se repeta pana cand o inveti. Oricare ar fi lectia, si oricare ar fi mijloacele prin care o inveti. Important insa este sa intelegi ca repetitiile alea sunt menite sa iti atraga atentia asupra faptului ca undeva, ceva e gresit, si ca trebuie sa privesti lucrurile din alt punct de vedere, nu s-o iei mereu pe calea batatorita. Si legat de asta imi mai amintesc de o povestioara care pe scurt spunea ca un imparat, invingandu-si dusmanii, i-a chemat rand pe rand in sala tronului, spunandu-le ca au de ales intre a muri in acel moment sub sabia lui sau a patrunde pe o usa aflata in spatele lui. Toti, crezand ca in spatele usii e ceva mai rau, alegeau moartea imediata. Pana cand un curtean l-a intrebat pe imparat ce era in spatele usii, afland cu stupoare ca era de fapt calea catre libertate. Doar ca invinsilor le era atat de teama sa o deschida, incat nici macar nu stiau ce pierd.
    Lectii avem mereu de invatat. Temeri avem mereu de infruntat. Viata nu e usoara – nici nu trebuie sa fie, altfel ne-am plictisi curand. Trebuie insa sa gasim in noi curajul sa invatam din greseli si sa cautam mereu alte si alte solutii, pana cand o gasim pe cea corecta, care poate fi chiar urmatoarea, doar ca nu trebuie sa ne dam batuti :). Si la fel de important este sa le amintim lucrul asta si celor din jur, asa cum faci tu :). Te pup si te imbratisez!

    • Reply Rahela 12 decembrie 2015 at 11:23 pm

      Nu știam povestioara cu împăratul. 🙂 Tot ce facem e clar că ne sculptează ființa și lasă urme. Dacă vrem să avem forma dorită de noi, trebuie să încetăm să mergem pe un drum despre care știm că nu ne face bine. Cauți semnul de repetiție și aduni tot curajul și profiți de el.. O iei de la capăt până știi că faci ce trebuie. Vorba ta, de câte ori trebuie. Ca un învingător. Câlștigători în viață nu sunt cei care au cel mai mult din orice. Câștigătorii sunt cei care au cel mai mult curaj. Curaj să fie ei înșiși, curaj să își apere drepturile lor și ale celor mai puțin puternici, curaj să o ia de la capăt de câte ori e nevoie, curaj să nu se teamă că vor greși, curaj să lupte. Te pup! :*

    Scrie un comentariu

    %d blogeri au apreciat: