Primul meu telefon

Evolutie telefon mobil

Am citit zilele trecute despre o provocare a celor de la www.ComputerBlog.ro. Sa scriem despre primul nostru mobil. Si am inceput sa rad. Nu de provocare; de primul meu telefon.

 

Cât de mare era și cât de greu? Avea culori? Dar cameră foto? :))

Camera foto :)) Culori :)) Greu? Nu! Foarte greu! :)) Slim? In visele lui cele mai … frumoase, poate!

Implineam 18 ani si speram ca parintii mei sa inteleaga ca trecuse vremea walkman-urilor, trecuse vremea pantofilor, trecuse vremea gratarelor in familie. Venise vremea cadourilor cu greutate. Si au inteles asta. Chiar au inteles. Si eu am inteles ca ei au inteles in momentul in care am primit cadoul de ziua mea. Era greu.

Ce sa fie? Ce sa fie? Era un telefon! Wow! Am deschis fericita cutia si….si….am cazut intr-un abis al disperarii. Tatal meu avea unul dintre primele modele de Nokia, frumos, destul de slim, nu foarte mare, perfect. Ei bine, eu primisem o prajina perfecta pentru sarit cu prajina. Motorola D160 – parca asa? nu am gasit o fotografie cu D160 cu clapita; poate nu era D160… In fine, ideea este ca era telefonul perfect anti-furt, anti-viol etc.

Mobil Motorola D160

Era mare, greu, cu clapita, cu antena si era negru. Daca deschideai clapita sa vorbesti si daca nu aveai semnal bun (ceea ce se intampla destul de des) si scoteai antena, telefonul meu minunat ajungea la peste 40cm. O performanta! Inchipuiti-va ca eu, care incercam sa para cool, ca sunt in trend pentru ca am mobil, eu care cantam minunat si conduceam superb orice masina prindeam, inchipuiti-va ca de fiecare data cand imi suna telefonul (si suna des), trebuia sa scot respectivul telefon (a.k.a. caramida) cu antena si clapita din poseta si sa raspund tacticoasa persoanei care ma apela. Evident ca ma intorceam cu spatele, ma duceam intr-un capat al incaperii, ieseam din camera (semnal prost!), faceam orice sa nu fiu vazuta in compania acelui telefon. :))

Daaar, am amintirile cele mai frumoase cu el. De pe acel telefon am vorbit cu Silviu, de pe el am vorbit la 3 secunde pana la o luna dupa ce s-a trecut la o secunda (eu am aflat prea tarziu si tata a avut un soc cand a venit factura), telefonul acela il aveam in rucsac cand am aflat rezultatul la BAC si cand mi-a spus pentru prima data acel EL ca ma iubeste, (si eu ca o idioata am tacut si apoi i-am zis ca nu stiu ce sa zic, desi simteam fix si exact la fel :)) ), cu telefonul acela am mers pentru prima data la mare singura, fara frati sau parinti. Telefonul acela mi-a fost alaturi in niste momente cheie din viata mea. Oricat de ingrozitor mi se parea atunci.

Imi e dor de tine si de vremurile cand erai al meu, telefonul meu greu, mare, cu antena si clapita, cu care as fi putut prinde rusii daca ai fi fost radio.

May you rest in peace.

Photo source:

http://www.oldmobil.hu/mobiles_img/motorola-d160-1!.jpg

https://dcustudentmega.wordpress.com/category/mobile-marketing/

S-ar putea să-ți placă și...

0 Comentarii

Scrie un comentariu

%d blogeri au apreciat: