De ce? Promisiune implinita

intrebare

M-a intrebat cand o sa am o postare cu titlul DE CE?

Nu am inteles initial despre ce era vorba si am raspuns ca o sa scriu respectiva postare cand voi avea raspunsul la intrebare.

Dar nu asta era raspunsul corect. Au venit intrebari ajutatoare. Apoi am zis ca scriu ce ma framanta, ce mi se pare interesat. Intrebarea care a urmat a fost una foarte buna. M-a facut sa ma gandesc putin la ea:

„De ce nu te framanta? De ce ne e mai usor sa dam cu pietre decat sa-i intelegem pe actionari? De ce ne mai usor sa barfim decat sa dezbatem idei?
De ce suntem surzi? De ce ne-am pierdut simtul tactil?
De ce suntem fara orizonturi si ne traim ziua si viata ca si cand am avea nisip infinit in clepsidra?
De ce suntem fara orizonturi si ne traim ziua si viata ca si cand am avea nisip infinit in clepsidra?
De ce imi place ce-mi spui?
Ce te legeni codrule si de ce nu te mai legeni? Pentru ca te-au taiat politicienii? :)))
De ce vrei sa ramai in standarde si nu incerci sa-ti deschizi noi orizonturi?
Nu face un pas inapoi stand pe loc.”

Fiecare dintre intrebarile acestea ar merita o postare separata. Fiecare ascunde zeci de alte intrebari si posibile raspunsuri. Cum de suntem surzi? Cum de preferam sa stam pe loc in loc sa mergem inainte?

De ce ni se pare ca daca mergem inainte vom pierde ce am avut? Cum de ne incapatanam sa ramanem ancorati in ceva ce nu mai este? Doar de dragul amintirilor si a ce a fost frumos? Merita? De ce sa nu uiti si sa o iei de la capat? Altii reusesc sa faca asta atat de repede ca nici nu iti vine sa crezi. Tu cum de nu o poti face? Cum de stai si depeni din amintiri incontinuu ce a fost frumos, ce a fost urat, ce ti-ar mai placea, ce nu ti-ar mai placea? Mai conteaza? Nu.

Cum de nu spunem tot ce avem in gand, fara ascunzisuri? De ce ne ascundem dupa vorbe goale, false, in loc sa vorbim din inima? Ne e teama? De ce? Ca vom fi gresit intelesi? Asa si? Ca sa nu fim gresit intelesi alegem sa spunem neadevaruri? Ciudat. Asa cu siguranta vom fi gresit intelesi. Fara indoiala.

Nu, nu vreau sa fac un pas inapoi. Nu vreau sa stau pe loc. Nu vreau sa ma las prinsa in trecut. Nu vreau sa nu spun ce am de spus. Nu vreau sa fiu acuzata ca nu spun ce gandesc. Vreau sa fiu eu. Vreau sa nu permit nimanui sa schimbe ceea ce eu consider ca nu trebuie schimbat. Vreau sa fiu eu.

(Fotografiile nu imi apartin. Google sa traiasca!)

S-ar putea să-ți placă și...

2 Comentarii

  • Reply Rudi Bozeanu 8 iulie 2015 at 11:55 pm

    Doar o vorba sa-ti mai spun. Esti pe drumul cel bun.

  • Scrie un comentariu

    %d blogeri au apreciat: