Tărâmul magic

aeroport

Am citit undeva despre viață ca  fiind un aeroport. Și câtă realitate este în această declarație… Viața ruptă între două lumi. Între vis și realitate. Așteptăm să aterizeze ceva în viața noastră. Uneori vine la timp, dar tu nu ești acolo, uneori are întârziere și te plictisești de așteptat. Alteori, vine la timp dar nu reușești tu să ajungi la poarta de îmbarcare la timp…și e trist. Alergi să nu ratezi și te trezești în fața unei porți ce tocmai s-a închis.

Uneori, deși nu mai speri, reușești. Și atunci, simți că tot cerul este al tău. Dacă știi să îl cuprinzi în brațele proprii! Uneori îți vine să urli de durere, alteori îți vine să plângi de fericire, iar altă dată vrei doar să stai și să simți, să trăiești emoția, să alergi desculț prin aeroport spre acasă.

Dar unde îți este casa? Dacă te-ai pierdut prin aeroport? Dacă nu mai știi încotro este poarta către tărâmul magic? Atunci te așezi și asculți. Închizi ochii și asculți. Asculți sunetul prafului magic în cădere. Îți deschizi aripile cu dorința ca praful magic să se oprească peste aripile-ți obosite.

S-ar putea să-ți placă și...

7 Comentarii

  • Reply Îmi place să fie armonie - Rahela Petrescu 15 februarie 2016 at 3:34 pm

    […] conceptul de bază. Oamenii au nevoie de acel ceva ce, în permanență să-i facă să se simtă “acasă” și în același timp să le dea senzația de un refresh. Să spunem că imaginile pot ține loc […]

  • Reply Curios cum arată fericirea? Ca o plimbare. - Rahela Petrescu 10 decembrie 2015 at 8:51 pm

    […] este o destinație, ci este o călătorie. Așa că nu vă mai așteptați să ajungeți la stația FERICIRE și să vă trântiți într-un șezlong să […]

  • Reply Ralu Ionescu 6 septembrie 2011 at 12:52 pm

    Avioane. Viata noastra este plina de avioane!

  • Reply Rahela Petrescu 19 mai 2011 at 4:02 pm

    Ciudat e ca nu stim sa mentinem un echilibru intre visare si realitate…ne fura cand una cand cealalta. si oricum ar fi…tot neintelesi ramanem…

  • Reply Vlad Baciu 16 mai 2011 at 9:55 am

    f adevarat… mda… viata e imbracata cu hainele visarii ale uitarii si ale realitatii (cu diferitele ei forme si culori)…

  • Reply Rahela Petrescu 13 mai 2011 at 9:44 am

    detasarea vine in urma unei alegeri ori de a accepta situatia in care esti ori de a trai la maxim oricare momente.Calea este de a trai.De a simti. Fara regrete. Dar invatand din trairi si din emotii.

  • Reply Olga Cepoiu 13 mai 2011 at 9:34 am

    Daca doar ai privi la cei care pleaca, vin, ratacesc, rateaza… Este o cale… o alegere… detasarea.

  • Scrie un comentariu